November rain

Fara descrieri profunde, doar o melodie pe care o iubesc. E noiembrie, momentan nu ploua, dar nici soare nu e. Sa ne bucuram impreuna de ceea ce pentru unii inca mai inseamna muzica. Dragi prieteni, Guns N' Roses cu November Rain. Atat momentan, cartile de fizica si matematica ma cheama inapoi la ele.

The Libertine

". That is it. That is my prologue, nothing in rhyme, no protestations of modesty, you were not expecting that I hope. I am John Wilmot, Second Earl of Rochester and I do not want you to like me."

Asa se termina prologul lui John Wilmot in filmul The libertine. Multi il stiu pe Johnny Depp, greu ar fi sa gasesc o persoana care sa imi spuna ca nu a auzit niciodata de el. Insa "cei multi" il stiu doar dupa roluri de genul Jack Sparrow sau Palarierul nebun din Alice in tara minunilor. Putini sunt cei care il stiu pe Johnny din filmele mai vechi, printre care si The libertine.

"The libertine" e povestea contelui de Rochester, John Wilmot, libertinul care e in stare sa faca orice doar pentru a fi in "trend". Insa John este incapabil de a simti emotii in viata reala, asa ca se refugiaza in teatru, singura lui lume unde poate trai cu adevarat. Aici acesta descopera un diamant neslefuit, o actrita urata de publicul londonez, pe care o transforma intr-o adevarata bijuterie. Intre timp insa, sentimente reale incep sa isi faca loc in inima damnata a contelui, insa fericirea e de scurta durata. Acesta este rugat de regele Angliei, pe atunci Charles al 2-lea, sa scrie o piesa de teatru pentru francezi. Realizeaza lucrarea vietii sale, o capodopera pentru care "in Franta ai fi fost spanzurat" dar este pus pe fuga de rege, care nu accepta "ironica" piesa, se ascunde si "se trezeste" ca fiind bolnav de sifilis. Dupa sase luni de agonie, Charles il gaseste, si considera ca cea mai grea pedeapsa pe care Wilmot o poate suferi este aceea de a fi lasat sa fie...el insusi. La varsta de 33 de ani Wilmot moare, in bratele sotiei, mamei si ale unui preot adus pentru a "ii spala pacatele". Filmul se termina cum incepe, cu un monolog, intrebarea predominanta fiind "Do you like me now?", Wilmot devenind din ce in ce mai vulnerabil si mai...uman, cu fiecare repetare.

The libertine nu e un film vechi, a fost lansat in 2004 in regia lui Laurence Dunmore, ca o adaptare cinematografica a piesei de teatru cu acelasi nume scrisa de Stephen Jeffrey. Recomand filmul pentru unicitate, pentru lumina in care pune Anglia anilor 1600/1700. Scenariul este si el unul din lucrurile exceptionale legate de acest film, replici "de duh", inteligente, afirmatii surprinzatoare despre viata si sentimente si cele doua monologuri ale lui Johnny, care si-a jucat cel mai bun rol din cariera, din punctul meu de vedere.

Copilarie

Am implinit de curand 17 ani si acum ma gandesc ca oficial acesta este ultimul an de "copilarie". Spun "oficial" pentru ca stiu ca voi ramane un copil pentru totdeauna. Cred - de fapt sunt sigura - ca imi doresc sa implinesc 18 ani doar pentru a imi putea lua permisul auto, pentru a putea strabate lumea in lung si-n lat asa cum voi vrea eu. Sunt de parere ca ar trebui sa ramanem mereu copii, sa pastram o bucatica din "inocenta copilariei". Cine spune ca daca devii adult trebuie sa devii sobru si rece? Trebuie sa stii sa te bucuri de lucrurile marunte ce ne sar in drum in fiecare zi.

Mai jos am cateva poze din sutele facute vara asta, care ma fac sa zambesc cand le privesc acum. Privirea inocenta a unui copil, care nu are nici o grija, e cel mai frumos lucru pe care l-as putea vedea, cel putin acum.

Trenul vietii

Ma imaginez pe o gara pustie, si un tren apropiindu-se din ce in ce mai repede spre mine. Il vad apropiindu-se dar in acelasi timp distanta dintre mine si dintre tren ramane aceeasi. Stau acolo, in acea gara pustie, uitata de timp si astept sa imi incep calatoria. Nu am nici un bagaj, nu stiu cat e ceasul, "deoarece pe cel din gara l-am spart pentru a nu ma mai lasa chinuita de asteptare" si nu stiu in ce zi suntem. Dar stiu ca e ziua in care imi voi afla destinul. Da, acea notiune in care am refuzat sa cred, acea notiune pe care am consinderat-o de fapt a fi un monstru, creeat de oameni, pentru a avea pe ce da vina. Azi astept sa mi se arate si mie acest monstru.

Asteptarea e lunga, dar printre porunci se numara si "Sa astepti oricat". Mi-am calcat pe principii si am decis ca voi astepta oricat, ca voi astepta orice si cel mai important, imi voi aminti in fiecare zi ca "orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata".

Trenul se apropie, acum il vad clar, e un tren vechi, antic as putea spune. Pare o adevarata capodopera a timpului. Dar daca ma uit in spatele meu, vad ca si gara in care am stat cine stie cate zile, e la fel. In sfarsit, trenul a ajuns. Scoate un suierat ce ma trimite cu gandul la tipetele sufletelor chinuite in iad, si se opreste din pufait. Usile metalice vechi se deschid si un barbat imbracat in negru isi face aparitia.

Coboara incet, si isi impreuneaza mainile la spate. Ridicandu-si capul privirile ni se intersecteaza pentru prima data. Ochii sai glaciali ma privesc si cuvintele incep sa ii zboare afara din gura. "Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi cine doreşti să fie pasagerii?" 

In timp ce aud intrebarile imi dau seama ca nu am nici un raspuns, si nici nu imi dau seama cine ar avea vreun raspuns. Cum ai putea sa stii exact unde vrei sa te indrepti? Cum ai putea sti vreodata cine doresti sa iti fie pasageri?

Ma gandesc la aceste intrebari de cand am citit cartea Viata pe un peron de Octavian Paler, de unde am luat si citatele de mai sus. O recomand din suflet, fiind una din cartile care m-au cucerit si pe care as putea sa o recitesc de o mie de ori cu aceeasi pasiune.  

Anscenic Life

Buna tuturor,
Un prieten bun s-a gandit sa isi deschida si el un blog, ca tot omul;)). Abordeaza subiecte obisnuite, mai putin obisnuite, si pur si simplu face ce ii place. Ideile nu sunt atat de interesante pe cat e stilul sau. David va prezinta Viata in mod anscenic, doar aici.

Let's do it Romania!

Astazi, dupa cum stiti, a avut loc campania nationala "Let's do it Romania!". Dupa deviza "curatenie in toata tara, intr-o singura zi" ne-am adunat si noi, elevii Colegiului tehnic Ion Borcea Buhusi pentru a da o mana de ajutor. Chiar daca orasul nostru e mic, nu doar liceul s-a implicat, ci si copii mai mici de la alte scoli din oras. Personal, cred ca aceasta campanie este in primul rand o lectie pentru cei mici, deoarece vazand cata munca trebuie depusa pentru a pastra mediul inconjurator curat, poate se vor gandi de doua ori inainte sa arunce un ambalaj pe strada.

Conceptul de "curatenie generala in toata tara, intr-o singura zi" a pornit din Estonia, in anul 2008. Dupa Estonia, alte tari au preluat initiativa, campania transformandu-se intr-o adevarata miscare sociala, sub numele de "Let's do it, world!".

1 350 000 de participani din intreaga lume au luat parte la proiect pana in prezent. Printre tarile inscrise in proiect se numara: Estonia, Letonia, Lituania, Portugalia, Slovenia, New Delhi, Kerala,Moldova. De asemenea, pe lista tarilor care urmeaza sa faca un eveniment de genul, se numara si urmatoarele tari: Bangladesh, Ucraina, Brazilia,  Finlanda, Olanda,  Franța, Bulgaria, Cambodgia, Rusia, Thailanda, Austria, Italia, San Francisco, California.

Romania s-a alaturat proiectului in anul 2009, dupa ce filmuletul facut de estonieni a facut ravagii pe internet, punandu-i pe ganduri si pe romani. Liana Buzea, presedintele Asociatiei EcoAssist a fost cea care a decis sa realizeze proiectul si in tara noastra.

Anul trecut, in Romania s-au inregistrat 200 000 de voluntari, iar anul acesta se asteapta ca numarul sa fie de minim 500 000.

Cum spuneam si mai sus, consider foarte buna ideea campaniei, fiind atat educativa, cat si un mod de a "bate obrazul" autoritatilor acolo unde este cazul, si in primul rand populatiei. Mai jos am cateva poze de la curatenia de astazi.

Fantomele noptii

Se aude un zgomot puternic si o lumina alba lumineaza tavanul. Volumul ridicat, combinat cu inceputul puternic al melodiei si cu lumina ma fac sa tresar. Opresc alarma si raman in pat, corpul nu vrea sa ma asculte cand ii spun sa se miste. In camera scufundata din nou in intuneric imi pot auzi inima batand nebuneste si atunci imi amintesc. Sange. E tot ce mai tin minte din visul teribil. Celelalte imagini se amesteca, dispar treptat(mereu cred asta, mereu uit!).

Reusesc, in chinuri, sa ma ridic si sa aprind lumina. Simt o durere puternica in cap si incerc sa ma obisnuiesc cu ziua ce vine. Ma privesc in oglinda si imi e greu sa ma recunosc. A trecut ceva timp, ce-i drept, de cand fantomele noptii mi-au facut ultima vizita. Dupa cateva minute, ce au parut a fi ani, m-am desprins de singurul lucru care ma arata asa cum sunt si dupa ce am pus zambetul fals pentru a nu da de banuit, am pornit spre bucatarie.

In fiecare dimineata, sunt singura treaza la ora 6, dar azi, printr-o coincidenta ciudata, bunica era deja in bucatarie. M-am indreptat spre cafeaua aburinda, dar dupa ce am luat o gura, mi-am dat seama ca e mult prea slaba si am bolborosit cateva cuvinte, suficiente pentru a da de banuit. A venit la mine si m-a cuprins de umeri. Ma prinsese, nu mai aveam de ce sa ma ascund. Ochii ei albastri,glaciali, ma priveau cu teama pentru ca stia acum. Am scuturat usor din cap un "da" apatic si am plecat, deja intarziam.

In cateva minute m-am gasit pe strada pustie, cu telefonul si castile atasate ca de obicei. Insa azi era ceva diferit, azi nu mai mergeam dormind, pentru ca azi imi era frica sa adorm din nou. Azi nu cantam melodiile in minte, ci incercam sa nu las imaginile abominabile sa isi faca loc in realitatea mea.

Bine ati revenit vechi prieteni, acum am inteles si eu ca odata ce ajungeti sa luati controlul asupra mintii mele, mereu va veti intoarce. Si cel mai greu de indurat e faptul ca mereu veniti "imbracate" in culori vivide si aducand cu voi muzica noptii.

"Fiecare îşi ţinea trecutul închis în el, ca o carte ştiută pe dinafară, carte căreia prietenii nu-i citeau decât titlul."Virginia Woolf

The umbilical brothers

Cu ceva timp in urma, am dat de un video pe blogul lui Stefan, unde doi tipi faceau show. M-a amuzat teribil clipul, daca vreti sa il vedeti si voi dati un search pe youtube: the umbilical brothers fingers, si incepeti sa radeti. Astazi am ajuns super obosita de la scoala, cu o durere de masea ce nu imi da pace, si tanjeam dupa ceva care sa ma amuze. Intrand pe youtube am vazut in caseta de recomandari clipul urmator, pe care l-am mai vazut dar cu mult timp in urma. Vreau a il impartasesc si cu voi, cei doi baietii fiind preferatii mei din aceasta categorie de entertainment.

17 ani si pastila muzicala.

Ehe, si a mai trecut un an:D. Am mai imbatranit:)). Da, ieri a fost ziua mea, si nu stiu de ce, dar simteam ca trebuie sa "sarbatoresc"[chiar daca putin mai tarziu:D] si pe blog, lasand o postare. Ieri m-au intrebat multe persoane cum a fost anul ce a trecut. A fost...diferit, da, cred ca diferit e cuvantul cel mai bun pentru a descrie anul ce a trecut. Au fost si bune, si mai putin bune, si unele...ce s-au vrut a fi bune:)). Nu stiu cat de mult m-am schimbat ca si persoana, chiar daca unele cunostinte mi-au spus ca sunt "o alta persoana". Asta o vad doar ceilalti, asa ca nu ma intrebati. Ce imi doresc anul acesta? Sincer, nu vreau nimic in mod special. Nu vreau sa imi fac liste si sa "bifez" reusitele sau sa pun un semn de intrebare in dreptul "misiunilor esuate". Cum spunea Doris Day: Que sera, sera!.

Pana data viitoare, o mica recomandare muzicala, ca de obicei.
Astazi am pentru voi celebra melodie Listen to your heart de la Roxette. O stiti, o iubiti, acum va fac sa o ascultati din nou. Pe data viitoare!

Muzica: atunci si acum

Duminca am avut marele noroc sa vad live o formatie de care stiu de cand eram mica, mama fiind mare fana. Compact doamnelor si domnilor, Compact. Mare nume al muzicii romanesti, formatia cu o istorie de peste 30 de ani m-a cucerit pur si simplu. Pot spune ca sunt foarte norocoasa ca am ajuns sa ii aud live.

Insa acum vine si o intrebare: cum de am lasat muzica romaneasca sa ajunga de la "extraordinara" la "extraordinar de comerciala si fara sens"? Si pe mine personal ma intriga un lucru: cum de s-a ajuns de la versuri de genul:

Nu am uitat vreodata nimic din ce ti-am zis
Si cred ca mai tii minte tot ce ti-am promis
Nu v-om stii niciodata nimic din ce va fii
Poate intr-o alta viata tot eu te voi iubi

la versuri de genul:

Who's the club rocker?
Are you the club rocker?
Are you the club rocker?

You can be my daddy
I feel ecstatic
Don't worry we can
Make love automatic

Si inca o problema care nu imi da pace: de ce toata lumea trebuie acum sa cante in engleza? Si de ce playback? Muzica a ajuns sa insemne in zilele noastre cati bani poti lua de la un concert, sau festival, nu mai inseamna pasiune. Si cel mai rau e ca tinerii din ziua de azi asta apreciaza. Rar mai vezi cate unul care sa asculte muzica de calitate.

Hai sa nu uitam ca am avut si inca avem artisti geniali, formatii care daca ar fi fost in afara tarii ar fi fost mai ceva decat Scorpions sau Guns n' roses, si sa lasam toate falsitatile cu voci modificate si versuri fara sens.

Pana data viitoare va las cu o melodie pe care nu pot sa mi-o scot din minte de duminica:))

Hello and Good-Bye

Buna tuturor.
Am revenit sa va anunt ca...plec:))
O prietena noua a avut ideea unui nou blog. Si cred ca merita. O sa incerc sa mai continui si cu acest blog, lasat in paragina din pacate, si o sa va citesc si voua blogurile in continuare.
Daca vrei, aruncati o privire. Ma gasiti mai des aici:
My chemical romance Fan Club

Romania, schimba-te!

Buna,
In primul rand: Hristos a inviat!
In al doilea rand: imi pare rau ca nu am mai scris, dar am fost ocupata..scoala, scoala, si in timpul liber, scoala.
Dar iata ca scriu din nou. Yeei:)) Vreau sa dau semne ca inca mai exist, asa ca imi spun si eu off-ul.
Deci, sa incep:)). Am urmarit toata panarama asta cu Romanii au talent, care dupa parerea mea ar trebui numita: Romanii sunt cretini. Am vazut editii din SUA si UK si am vrut sa vad ce vor face romanii. Normal ca nu mi-a placut. Tre sa fiu eu Gica contra mereu.
Eu am vrut sa castige talentul adevarat, pe numele sau Narcis Iustin Ianau(hopa, uite o rima;)))
Aseara sincer stateam cu sufletul la gura, cu telefonul in mana, si pentru ca votasem, si pentru ca ma pregateam sa arunc cu el in TV. Si se anunta top 2. Narcis, un adevarat exemplu de ROMAN TALENTAT, si Tutu Adrian, o chestie care nici nu stiu ce a cautat in semifinale. Ca sa nu mai spun in finala.
Si anunta castigatorul. Imi piere zambetul, si prima reactie a fost sa schimb canalul, pentru a nu arunca cu ceva in TV.
Ei bine, suntem inculti. Stiu ca Narcis va avea un viitor mult mai stralucit decat Adrian. Dar ideea asta ma oftica. A castigat un non-talent, in fata unui talent extraordinar de rar.
Eh, in fine, vroiam si eu sa dau semne ca exist.
Pana data viitoare, va las sa va spuneti voi parerea.

Careless Whisper

Vineri am auzit la Romanii au talent melodia Careless Whisper de la George Michael. Sincer imi pare rau ca nu a intrat tipa care a cantat melodia in finala. In fine, nu mai ascultasem melodia de ceva timp. Mai bine spus, mi se stersese de tot din memorie, dar vineri seara "parca o stiam de undeva". Acum recuperez timpul in care nu am ascultat melodia, de ieri o ascult si ascult si ascult din nou, dar nu ma mai satur de ea. Mi se pare absolut superba:X.

"Never without your love.
Tonight the music seems so loud
I wish that we could lose this crowd.
Maybe it's better this way

We'd hurt each other with the things we want to say.
We could have been so good together
We could have lived this dance forever."

Ochii tai

"As avea atat de multe sa iti spun
Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor"

Versuri ale celebrei formatii Holograf. Nu cred ca exista o modalitate de a iti exprima sentimentele decat prin muzica sau prin poezie. Nu stiu cum se face, dar mereu raman MII de cuvinte nespuse. Care daca ar fi auzite ar schimba totul, ar face acea persoana sa inteleaga. Dar degeaba, te uiti in urma si vezi ca totul e pe dos, nimic nu a iesit cum ai vrut. Cine a zis ca timpul vindeca ranile? Eu cred ca acela nu a avut rani de vindecat de a putut spune asa ceva, pentru ca timpul e pervers, si atunci cand tu crezi ca ai trecut peste el vine si iti aduce aminte de cat de .... distrus esti.
Cam atat am de spus momentan. Pana data viitoare va las cu melodia Ochii tai de la Holograf. Aveti grija de voi:)

Muzica pentru suflet

Buna tuturor,
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog. Nu am simtit ca am ceva de impartasit. Astazi in schimb ascultam muzica si ma gandeam ca ar fi o idee buna sa imi impartasesc gusturile muzicale considerate a fi ciudate si cu voi. Ei bine va las o lista de melodii care te fac sa le asculti intr-una, melodii pe care eu pur si simplu le iubesc.
Enjoy

1. Goo Goo Dolls - Iris
2. The Bangles - Eternal Flame
3. Firehouse - When I look into your eyes
4. Bryan Adams, Rod Stewart & Sting - All for love
5. The pretenders - I'll stand by you
6. Phil Collins - True colors

Si melodiile preferate:
Savage Garden - Truly Madly Deeply
Bryan Adams - Everything I do, I do it for you
Ray Charles - A song for you
Bryan Adams - Please forgive me
Mariah Carey - My all

Ianuarie

Ianuarie

Pustiu alb, orbitor,
Iad al singuratatii
Ai venit tu
Ianuarie neiertator.

Si sufland peste lume,
Intr-o clipa
Pamantul ai inghetat.

Taci si asculta demon
Deghizat in alb ingeresc.
Priveste-ma aratare
Cum iadul ti-l topesc.

Caldura sufleteasca poate topi ghetari, dar nu poate topi inimi inghetate.

As vrea sa ascultati o melodie de care eu nu am auzit in Romania, dar de care mi-am adus aminte zilele acestea.
Rufus Wainwright - Across the Universe