vineri, 31 decembrie 2010

Retrospectiva


Ei bine, a mai trecut un an. Cu reusite, dezamagiri, bune si rele. An in care m-am mai maturizat, an in care am invatat. Am invatat ca nu conteaza unde vrei sa ajungi, drumul e cel important. Am invatat sa nu imi regret greselile pentru ca ele sunt cele care ma contureaza ca om. Am invatat ca viata nu e un basm, ca realitatea e diferita si dura. Am invatat ca nimic nu ti se ofera degeaba si ca trebuie sa lupti pentru a iti indeplini visele. Am castigat noi prieteni si am pierdut altii. M-am schimbat.

Pentru 2011 imi doresc sanatate si vointa, pentru ca doar asa imi voi putea urma visele. Si tie, cititorule, iti urez un an nou mai bun, si cu tot ce iti doresti.

La multi ani!

miercuri, 22 decembrie 2010

Si e Craciun...


Si uite ca vine Craciunul...Tot orasul e imbracat de sarbatoare, luminite peste tot, fericire. Gospodinele pregatesc deja masa de Craciun. Lumea fuge dupa cadouri, se reunesc familii care poate nu s-au mai vazut de la Craciunul trecut. Pe toate drumurile vezi copii care alearga cate o sanie in timp ce tipa de fericire. Pana aici e totul bine, feeric. Singura parte ce ma deranjeaza la Craciun e faptul ca a devenit ceva comercial. Mult prea comercial.

Si mai e ceva ce nu inteleg. De cativa ani incerc, dar nu pot sa inteleg de ce de Craciun trebuie sa se faca atata panarama. De ce de Craciun se ajunge in spital din cauza exceselor alimentare? Si de ce a devenit un adevarat slogan: " De Craciun fii mai bun..." adica? adica poti fi o pramatie in restul anului si daca de Craciun iti dai seama ca trebuie sa faci ceva bine esti ok? Pai asta nu inseamna teatru? Si teatru de proasta calitate pentru ca pe celalalt il iubesc. Nu spun ca nu sunt de acord, trebuie sa fim mai buni, dar nu pentru ca e Craciun ci pentru ca suntem Oameni, sau cel putin asta ne place sa spunem ca suntem.

Dar sa lasam tot ce ne deranjeaza. Hai sa respectam acel citat gresit si comercial si sa fim mai buni. Sa uitam de criza, de politica, de orice altceva si sa ne bucuram de sarbatoare. De abia astept ajunul sa primesc colindatori, sa colind si eu la randul meu si sa simt cu adevarat ca e Craciun. Pana data viitoare Simplu Muritor va ureaza un Craciun magic alaturi de toti cei dragi!

vineri, 10 decembrie 2010

Aburi



E o ora târzie în noapte. Nevoia de libertate mă alungă din casa pustie şi unde nu sunt dorită. Ies ca o furtună şi încep să merg. Zăpada îmi scârţâie sub picioare. E frig şi fulgi de nea încă mai cad apatic pe pământ, unde, zăpada deja prezentă se topise pe jumătate şi strălucirea albă se transformă într-un maro jegos. Mă îndreptam undeva, dar nu ştiam unde. Nu vroiam să ştiu. Vroiam doar să merg, să merg sub cerul înstelat, să las frigul să mă îmbrăţişeze şi să îmi îngheţe inima poate prea caldă.
Trec pe lângă biserică. Mă opresc la poartă. Ceva mă împiedică să o deschid şi să intru. Poate e imaginea atât de neagră a bisericii în noapte. Văd la câţiva metri în spate cimitirul. Nu mă sperie, niciodata nu a avut nici un efect asupra mea. Plec. Mă îndrept iar spre necunoscut.
Oraşul mă întristează şi mai mult. E prea mort. Nici macar alt suflet care să umble ca nebunul singur, neştiind ce caută, la miezul nopţii. Singurele urme din zăpadă sunt ale mele. Dar se aude ceva. Ţipete, muzică, glasuri umane. Un loc din oraşul ăsta e încă viu. Urmăresc sunetul şi curând mă trezesc într-un bar mizer.
Rămân în uşă şi privesc. Văd oameni. Oameni trişti, oameni veseli, oameni ce se îneacă in bautură. Şi mai văd alţi oameni care îi însoţesc, care sunt acolo pentru a îi ajuta, sau pentru a îi certa, sau pentru a le umple paharele goale. E şi muzică. Mai mult un zgomot ciudat, din alta lume. E ceva vesel dar şi ceva trist în ea, ce emana atât bucurie cât şi tristeţe. Sau poate melodia e veselă, sau tristă, dar din cauza oamenilor care ţipă sau râd e greu de spus ce transmite aceasta. Încep să prind curaj, locul mă atrage şi mă îndrept spre tejghea. "Ce vrei?" mă întâmpină un tânăr de nici douăzeci de ani neîngrijit, care fumase prea mult înainte de a veni aici, sau poate chiar aici. Mă întrebam ce vreau, dacă vreau ceva şi apoi....dacă există ceva ce mi-ar alina durerea. "Un whisky..." am spus rece, fară vlagă şi în acelaşi timp cu regret in voce. Băutura îmi ardea gatul dar nu mai simţeam frigul. A urmat altul, şi altul, şi apoi parcă înţelegeam muzica, parcă acum ştiam ce spuneau, sau ce încercau să spună oamenii care plangeau cu paharele în mână.
Îi înţelegeam pe ei. Eram una de a lor. Cât de trist e doar să priveşti şi cât de euforizant e să participi la jocul lor. Mă uitam încontinuu la mulţimea prea mare de oameni adăpostiţi de barul prea mic. Aburii alcoolului îmi întunecau privirea şi atunci imaginile deveneau cu adevarat vii. Atunci vedeam ce trebuia să văd. Mă vedeam pe mine în mulţime. Eram una cu mulţimea.

vineri, 26 noiembrie 2010

Miraj de iarna


E ora 5.30. Telefonul incepe sa sune si jocuri de lumini apar pe peretii camerei. Ma trezesc si primele cuvinte sunt "In sfarsit Vineri." Ma pregatesc de scoala alene, imi atasez castile, ies din camera mea incercand sa nu fac prea mult zgomot cu usile pentru a nu trezi ceilalti membri ai familiei care inca sunt scufunadti in vise. La ora 6 deschid usa si fac primul contact cu frigul si intunericul unei dimineti de noiembrie. Merg cativa pasi si apoi vad putin in ceata. Imi dau ochelarii jos si constat ca acestia sunt acoperiti cu picaturi de apa. Dar nu ploua. Mai merg cativa pasi si la lumina unui stalp de iluminat public...Surpriza! Mici fulgi de nea se alearga intre ei in calatoria lor spre pamant. Oboseala cauzata de progamul haotic, nervii produsi de ochelarii momentan nefolositori, somnul care ma facea sa ma intorc acasa...toate au disparut la vederea acelor mici "creaturi" in drumul lor. Si chiar ieri spuneam ca daca nu voi avea zapada curand voi da pe cineva in judecata. Se pare ca am fost auzita. Chiar daca a nins doar cateva ore, chiar daca zapada deja s-a topit, e semn ca iarna a ajuns. Anotimpul preferat e in sfarsit prezent. Acum va las cu o poezie superba si o melodie pe masura. Enjoy :)

A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

marți, 16 noiembrie 2010

Dragoste la prima vedere?


Astazi, la ora de Romana, pornind de la romanul "Ion" am ajuns in a discuta dragostea la prima vedere. Pentru inceput, eu am cautat o...definitie...pentru a ii spune asa:

Dragostea la prima vedere depaseste logica, ratiunea si nu poate fi controlata. Nu l-ai vazut niciodata, nici macar nu e "genul tau", dar este suficient un zambet sau o privire fugara pentru ca viata sa ti se schimbe. Simti ca nu mai esti tu insati. Ai impresia ca il cunosti de-o viata, iar soarta v-a pus fata in fata in jocul dragostei. In fata acestei magii, cum ar putea un sceptic sa creada?

Ei bine, eu sunt acel sceptic. Nu cred. Si astazi am auzit pareri impartite. Bine am fost cam singura care a spus ca nu exista. Din punctul meu de vedere, nu te poti "indragosti" doar de fizicul unei persoane. In cazul in care iti "cade" fata atunci cand il/o vezi, e doar atractie fizica. Dar pentru a vorbi despre dragoste, trebuie sa exista o anumita chimie intre persoane. Compatibilitatea personalitatilor.

Bine, acesta este doar punctul meu de vedere. As vrea sa stiu si parerile voastre: dragostea la prima vedere este reala sau este doar o iluzie?

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Viata Nocturna




Când vuietul oraşului se transformă în şoapte
Şi umbra nopţii se luptă pentru autoritate.
Atunci când frica este încoronată stăpână,
Într-o noapte de o frumuseţe divină.

Doar atunci cand în pustietatea sumbră
Zăreşti rar câte o amărâtă de umbră,
A vreunui muritor certat cu timpul
Căruia noaptea nu-i poţi vedea chipul.

Să mă chemi doar atunci cand mărita Lună
Va fi destul de sus să ne privească împreuna.
Doar cand liniştea muzică asurzitoare va fi,
Atunci să mă chemi, pentru că eu voi veni.

luni, 8 noiembrie 2010

La multi ani....mie


Astazi am sarbatorit a 16-a onomastica. Daca nu am fost prezenta pe blog pe 18 septembrie, sunt acum. M-am schimbat in ultimul an si sunt inca intr-un proces intens de schimbare. Ultimul an a fost un an frumos, petrecut alaturi de persoane dragi, cu reusite dar si cu esecuri. Pentru acest an...imi doresc in primul rand sanatate si sa am langa mine persoanele dragi. Le urez un calduros La Multi Ani Roxanei si tuturor celor care isi serbeaza astazi ziua onomastica.

La multi ani!

duminică, 7 noiembrie 2010

Secretul: Legea Atractiei

Aseara am urmarit documentarul "The secret and the Power" ce are ca subiect principal "Legea Atractiei". Lege ce presupune ca noi ne creem viitorul emitand vibratii negative sau pozitive Universului. Mai simplu legea atractiei este legea care patroneaza lumea, iar oamenii sunt asemenea unor magneti care atrag in vietile lor prosperitatea, fericirea, sau dimpotriva necazurile acestora. Toate acestea prin intermediul emotiilor pe care persoanele le transmit.

Ideea de baza este cunoasterea "secretului" si utilizarea corecta a acestuia tinand cont de faptul ca "un gand pozitiv poate fi de 100 de ori mai puternic decat unul negativ".

Urmariti documentarul, merita. Si o intrebare, credeti ca aceasta lege a atractiei este adevarata? sau credeti in destin? Va astept comentariile mai jos. Mai jos aveti pagina filmului si trailerul.

http://www.thesecret.tv/


vineri, 5 noiembrie 2010

Pentru Maestru

Ieri s-a stins inca o stea. A plecat dintre noi omul care ne-a facut sa ne gandim la parintii nostri si sa invatam sa ii iertam prin celebra "Ruga pentru parinti". A plecat dintre noi omul care ne-a demonstrat ca exista iubire prin cele mai romantice versuri din "Totusi Iubirea". Insa va ramane mereu in amintirea noastra, in amintirea tuturor romanilor care l-au iubit ca poet, ca om, ca fiinta, prin tot ce a avut el mai bun de dat.

Mai jos, celebra "Totusi iubirea" si "Ruga pentru parinti" interpretata de Stefan Hrusca
Odihneste-te in pace Maestre! Mereu vei ramane in inimile noastre.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.


luni, 1 noiembrie 2010

Revin şi aduc teatrul cu mine

Bună!

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, am avut nevoie de timp pentru a fi doar eu şi cu mine, pentru a ne discuta viitorul. Însă acum revin, sper că voi fi citită, dacă nu, chiar nu contează, nu sunt aici pentru a face profit, sunt aici pentru a îmi spune punctul de vedere, chiar dacă discuţia va fi tot doar eu şi cu mine. Cum spunea celebrul autor Cyril Connolly: "Better to write for yourself and have no public, than to write for the public and have no self."


Ca o scurtă prezentare a postărilor ce urmează, vă spun ca mă voi ocupa de aceleaşi lucruri ca şi pana acum, nu voi transforma blogul intr-un blog de "ştiri mondene", sunt cu miile. Însă bloguri ce privesc problemele din alte unghiuri, sunt mult mai puţine.


În încheiere, vă las cu o mică parte din ultima mea creaţie.

Sper să vă placă,
Ne mai scriem!

Teatru

Lumini jocuri si umbre

Caldura prin culori

Si voci ce imi danseaza in minte


Totul e ca o piesa de teatru

In care e actorul principal

Si se apropie de public

“Da, un zambet idilic”

Ce ma face sa zambesc si eu


Iar se apropie de public

Insufla viata, caldura, culoare

Chipul sau emana candoare

Insa nu pot sti, ar putea fi

Doar aparente inselatoare


“De-ar sti adevarul despre mine”

Imi spun in fiecare seara

Cand scena o paraseste

Niciodata inapoi nu priveste

Si eu raman in sala pustie

Spunandu-mi “As vrea sa stie”

Si plec inca visand, suspinand

Un vis, nu as mai vrea sa fie


Deschid ochii si ma trezesc din vise

El e langa mine, dar nu stie

Ce poate in visele mele sa fie

Da. A fost un vis,

Scena si teatrul si piesa

Dar culorile sunt reale

Si vocile inca imi danseaza in minte