Viata Nocturna

Când vuietul oraşului se transformă în şoapte
Şi umbra nopţii se luptă pentru autoritate.
Atunci când frica este încoronată stăpână,
Într-o noapte de o frumuseţe divină.

Doar atunci cand în pustietatea sumbră
Zăreşti rar câte o amărâtă de umbră,
A vreunui muritor certat cu timpul
Căruia noaptea nu-i poţi vedea chipul.

Să mă chemi doar atunci cand mărita Lună
Va fi destul de sus să ne privească împreuna.
Doar cand liniştea muzică asurzitoare va fi,
Atunci să mă chemi, pentru că eu voi veni.