Revin şi aduc teatrul cu mine

Bună!

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, am avut nevoie de timp pentru a fi doar eu şi cu mine, pentru a ne discuta viitorul. Însă acum revin, sper că voi fi citită, dacă nu, chiar nu contează, nu sunt aici pentru a face profit, sunt aici pentru a îmi spune punctul de vedere, chiar dacă discuţia va fi tot doar eu şi cu mine. Cum spunea celebrul autor Cyril Connolly: "Better to write for yourself and have no public, than to write for the public and have no self."


Ca o scurtă prezentare a postărilor ce urmează, vă spun ca mă voi ocupa de aceleaşi lucruri ca şi pana acum, nu voi transforma blogul intr-un blog de "ştiri mondene", sunt cu miile. Însă bloguri ce privesc problemele din alte unghiuri, sunt mult mai puţine.


În încheiere, vă las cu o mică parte din ultima mea creaţie.

Sper să vă placă,
Ne mai scriem!

Teatru

Lumini jocuri si umbre

Caldura prin culori

Si voci ce imi danseaza in minte

Totul e ca o piesa de teatru

In care e actorul principal

Si se apropie de public

“Da, un zambet idilic”

Ce ma face sa zambesc si eu

Iar se apropie de public

Insufla viata, caldura, culoare

Chipul sau emana candoare

Insa nu pot sti, ar putea fi

Doar aparente inselatoare

“De-ar sti adevarul despre mine”

Imi spun in fiecare seara

Cand scena o paraseste

Niciodata inapoi nu priveste

Si eu raman in sala pustie

Spunandu-mi “As vrea sa stie”

Si plec inca visand, suspinand

Un vis, nu as mai vrea sa fie

Deschid ochii si ma trezesc din vise

El e langa mine, dar nu stie

Ce poate in visele mele sa fie

Da. A fost un vis,

Scena si teatrul si piesa

Dar culorile sunt reale

Si vocile inca imi danseaza in minte