Anscenic Life

Buna tuturor,
Un prieten bun s-a gandit sa isi deschida si el un blog, ca tot omul;)). Abordeaza subiecte obisnuite, mai putin obisnuite, si pur si simplu face ce ii place. Ideile nu sunt atat de interesante pe cat e stilul sau. David va prezinta Viata in mod anscenic, doar aici.

17 ani si pastila muzicala.

Ehe, si a mai trecut un an:D. Am mai imbatranit:)). Da, ieri a fost ziua mea, si nu stiu de ce, dar simteam ca trebuie sa "sarbatoresc"[chiar daca putin mai tarziu:D] si pe blog, lasand o postare. Ieri m-au intrebat multe persoane cum a fost anul ce a trecut. A fost...diferit, da, cred ca diferit e cuvantul cel mai bun pentru a descrie anul ce a trecut. Au fost si bune, si mai putin bune, si unele...ce s-au vrut a fi bune:)). Nu stiu cat de mult m-am schimbat ca si persoana, chiar daca unele cunostinte mi-au spus ca sunt "o alta persoana". Asta o vad doar ceilalti, asa ca nu ma intrebati. Ce imi doresc anul acesta? Sincer, nu vreau nimic in mod special. Nu vreau sa imi fac liste si sa "bifez" reusitele sau sa pun un semn de intrebare in dreptul "misiunilor esuate". Cum spunea Doris Day: Que sera, sera!.

Pana data viitoare, o mica recomandare muzicala, ca de obicei.
Astazi am pentru voi celebra melodie Listen to your heart de la Roxette. O stiti, o iubiti, acum va fac sa o ascultati din nou. Pe data viitoare!

Hello and Good-Bye

Buna tuturor.
Am revenit sa va anunt ca...plec:))
O prietena noua a avut ideea unui nou blog. Si cred ca merita. O sa incerc sa mai continui si cu acest blog, lasat in paragina din pacate, si o sa va citesc si voua blogurile in continuare.
Daca vrei, aruncati o privire. Ma gasiti mai des aici:
My chemical romance Fan Club

Romania, schimba-te!

Buna,
In primul rand: Hristos a inviat!
In al doilea rand: imi pare rau ca nu am mai scris, dar am fost ocupata..scoala, scoala, si in timpul liber, scoala.
Dar iata ca scriu din nou. Yeei:)) Vreau sa dau semne ca inca mai exist, asa ca imi spun si eu off-ul.
Deci, sa incep:)). Am urmarit toata panarama asta cu Romanii au talent, care dupa parerea mea ar trebui numita: Romanii sunt cretini. Am vazut editii din SUA si UK si am vrut sa vad ce vor face romanii. Normal ca nu mi-a placut. Tre sa fiu eu Gica contra mereu.
Eu am vrut sa castige talentul adevarat, pe numele sau Narcis Iustin Ianau(hopa, uite o rima;)))
Aseara sincer stateam cu sufletul la gura, cu telefonul in mana, si pentru ca votasem, si pentru ca ma pregateam sa arunc cu el in TV. Si se anunta top 2. Narcis, un adevarat exemplu de ROMAN TALENTAT, si Tutu Adrian, o chestie care nici nu stiu ce a cautat in semifinale. Ca sa nu mai spun in finala.
Si anunta castigatorul. Imi piere zambetul, si prima reactie a fost sa schimb canalul, pentru a nu arunca cu ceva in TV.
Ei bine, suntem inculti. Stiu ca Narcis va avea un viitor mult mai stralucit decat Adrian. Dar ideea asta ma oftica. A castigat un non-talent, in fata unui talent extraordinar de rar.
Eh, in fine, vroiam si eu sa dau semne ca exist.
Pana data viitoare, va las sa va spuneti voi parerea.

Ochii tai

"As avea atat de multe sa iti spun
Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor"

Versuri ale celebrei formatii Holograf. Nu cred ca exista o modalitate de a iti exprima sentimentele decat prin muzica sau prin poezie. Nu stiu cum se face, dar mereu raman MII de cuvinte nespuse. Care daca ar fi auzite ar schimba totul, ar face acea persoana sa inteleaga. Dar degeaba, te uiti in urma si vezi ca totul e pe dos, nimic nu a iesit cum ai vrut. Cine a zis ca timpul vindeca ranile? Eu cred ca acela nu a avut rani de vindecat de a putut spune asa ceva, pentru ca timpul e pervers, si atunci cand tu crezi ca ai trecut peste el vine si iti aduce aminte de cat de .... distrus esti.
Cam atat am de spus momentan. Pana data viitoare va las cu melodia Ochii tai de la Holograf. Aveti grija de voi:)

Si e Craciun...

Si uite ca vine Craciunul...Tot orasul e imbracat de sarbatoare, luminite peste tot, fericire. Gospodinele pregatesc deja masa de Craciun. Lumea fuge dupa cadouri, se reunesc familii care poate nu s-au mai vazut de la Craciunul trecut. Pe toate drumurile vezi copii care alearga cate o sanie in timp ce tipa de fericire. Pana aici e totul bine, feeric. Singura parte ce ma deranjeaza la Craciun e faptul ca a devenit ceva comercial. Mult prea comercial.

Si mai e ceva ce nu inteleg. De cativa ani incerc, dar nu pot sa inteleg de ce de Craciun trebuie sa se faca atata panarama. De ce de Craciun se ajunge in spital din cauza exceselor alimentare? Si de ce a devenit un adevarat slogan: " De Craciun fii mai bun..." adica? adica poti fi o pramatie in restul anului si daca de Craciun iti dai seama ca trebuie sa faci ceva bine esti ok? Pai asta nu inseamna teatru? Si teatru de proasta calitate pentru ca pe celalalt il iubesc. Nu spun ca nu sunt de acord, trebuie sa fim mai buni, dar nu pentru ca e Craciun ci pentru ca suntem Oameni, sau cel putin asta ne place sa spunem ca suntem.

Dar sa lasam tot ce ne deranjeaza. Hai sa respectam acel citat gresit si comercial si sa fim mai buni. Sa uitam de criza, de politica, de orice altceva si sa ne bucuram de sarbatoare. De abia astept ajunul sa primesc colindatori, sa colind si eu la randul meu si sa simt cu adevarat ca e Craciun. Pana data viitoare Simplu Muritor va ureaza un Craciun magic alaturi de toti cei dragi!

Miraj de iarna

E ora 5.30. Telefonul incepe sa sune si jocuri de lumini apar pe peretii camerei. Ma trezesc si primele cuvinte sunt "In sfarsit Vineri." Ma pregatesc de scoala alene, imi atasez castile, ies din camera mea incercand sa nu fac prea mult zgomot cu usile pentru a nu trezi ceilalti membri ai familiei care inca sunt scufunadti in vise. La ora 6 deschid usa si fac primul contact cu frigul si intunericul unei dimineti de noiembrie. Merg cativa pasi si apoi vad putin in ceata. Imi dau ochelarii jos si constat ca acestia sunt acoperiti cu picaturi de apa. Dar nu ploua. Mai merg cativa pasi si la lumina unui stalp de iluminat public...Surpriza! Mici fulgi de nea se alearga intre ei in calatoria lor spre pamant. Oboseala cauzata de progamul haotic, nervii produsi de ochelarii momentan nefolositori, somnul care ma facea sa ma intorc acasa...toate au disparut la vederea acelor mici "creaturi" in drumul lor. Si chiar ieri spuneam ca daca nu voi avea zapada curand voi da pe cineva in judecata. Se pare ca am fost auzita. Chiar daca a nins doar cateva ore, chiar daca zapada deja s-a topit, e semn ca iarna a ajuns. Anotimpul preferat e in sfarsit prezent. Acum va las cu o poezie superba si o melodie pe masura. Enjoy :)

A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

Revin şi aduc teatrul cu mine

Bună!

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, am avut nevoie de timp pentru a fi doar eu şi cu mine, pentru a ne discuta viitorul. Însă acum revin, sper că voi fi citită, dacă nu, chiar nu contează, nu sunt aici pentru a face profit, sunt aici pentru a îmi spune punctul de vedere, chiar dacă discuţia va fi tot doar eu şi cu mine. Cum spunea celebrul autor Cyril Connolly: "Better to write for yourself and have no public, than to write for the public and have no self."


Ca o scurtă prezentare a postărilor ce urmează, vă spun ca mă voi ocupa de aceleaşi lucruri ca şi pana acum, nu voi transforma blogul intr-un blog de "ştiri mondene", sunt cu miile. Însă bloguri ce privesc problemele din alte unghiuri, sunt mult mai puţine.


În încheiere, vă las cu o mică parte din ultima mea creaţie.

Sper să vă placă,
Ne mai scriem!

Teatru

Lumini jocuri si umbre

Caldura prin culori

Si voci ce imi danseaza in minte

Totul e ca o piesa de teatru

In care e actorul principal

Si se apropie de public

“Da, un zambet idilic”

Ce ma face sa zambesc si eu

Iar se apropie de public

Insufla viata, caldura, culoare

Chipul sau emana candoare

Insa nu pot sti, ar putea fi

Doar aparente inselatoare

“De-ar sti adevarul despre mine”

Imi spun in fiecare seara

Cand scena o paraseste

Niciodata inapoi nu priveste

Si eu raman in sala pustie

Spunandu-mi “As vrea sa stie”

Si plec inca visand, suspinand

Un vis, nu as mai vrea sa fie

Deschid ochii si ma trezesc din vise

El e langa mine, dar nu stie

Ce poate in visele mele sa fie

Da. A fost un vis,

Scena si teatrul si piesa

Dar culorile sunt reale

Si vocile inca imi danseaza in minte