Asa se termina prologul lui John Wilmot in filmul The libertine. Multi il stiu pe Johnny Depp, greu ar fi sa gasesc o persoana care sa imi spuna ca nu a auzit niciodata de el. Insa "cei multi" il stiu doar dupa roluri de genul Jack Sparrow sau Palarierul nebun din Alice in tara minunilor. Putini sunt cei care il stiu pe Johnny din filmele mai vechi, printre care si The libertine.
"The libertine" e povestea contelui de Rochester, John Wilmot, libertinul care e in stare sa faca orice doar pentru a fi in "trend". Insa John este incapabil de a simti emotii in viata reala, asa ca se refugiaza in teatru, singura lui lume unde poate trai cu adevarat. Aici acesta descopera un diamant neslefuit, o actrita urata de publicul londonez, pe care o transforma intr-o adevarata bijuterie. Intre timp insa, sentimente reale incep sa isi faca loc in inima damnata a contelui, insa fericirea e de scurta durata. Acesta este rugat de regele Angliei, pe atunci Charles al 2-lea, sa scrie o piesa de teatru pentru francezi. Realizeaza lucrarea vietii sale, o capodopera pentru care "in Franta ai fi fost spanzurat" dar este pus pe fuga de rege, care nu accepta "ironica" piesa, se ascunde si "se trezeste" ca fiind bolnav de sifilis. Dupa sase luni de agonie, Charles il gaseste, si considera ca cea mai grea pedeapsa pe care Wilmot o poate suferi este aceea de a fi lasat sa fie...el insusi. La varsta de 33 de ani Wilmot moare, in bratele sotiei, mamei si ale unui preot adus pentru a "ii spala pacatele". Filmul se termina cum incepe, cu un monolog, intrebarea predominanta fiind "Do you like me now?", Wilmot devenind din ce in ce mai vulnerabil si mai...uman, cu fiecare repetare.
The libertine nu e un film vechi, a fost lansat in 2004 in regia lui Laurence Dunmore, ca o adaptare cinematografica a piesei de teatru cu acelasi nume scrisa de Stephen Jeffrey. Recomand filmul pentru unicitate, pentru lumina in care pune Anglia anilor 1600/1700. Scenariul este si el unul din lucrurile exceptionale legate de acest film, replici "de duh", inteligente, afirmatii surprinzatoare despre viata si sentimente si cele doua monologuri ale lui Johnny, care si-a jucat cel mai bun rol din cariera, din punctul meu de vedere.
